Anamaria Jitea, o juristă de 40 de ani, este voluntar în campania de informare „Alege Viaţa!” şi studentă la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Ilarion V. Felea” din Arad. Spune că implicarea sa are deja o tradiţie de trei ani şi e o consecinţă firească a desfăşurării în ultimii patru ani a campaniei de informare „AlegeViaţa!” în şcolile şi liceele arădene. „Schimbarea mentalităţilor este un proces greu care începe, evident, prin educaţie şi apoi prin exprimarea publică a unor credinţe sau valori“, spune ea.

Rep: Ce v-a rămas în minte de la ediţiile din anii anteriori?

AJ: Faptul că an de an am fost tot mai mulţi.

Rep: Cui adresați invitația de a participa la Marșși de ce?

AJ: Românilor. Pentru ca să dăinuiască.

Rep: Credeți că Marșul are ca efect salvarea vieții vreunui copil nenăscut aflat în pericol?

AJ: Cred. Şi ştiu asta ca o certitudine.

Rep: S-a vorbit despre faptul că în România nu există o cultură a adopției. Mamele şi familiile aflate în criză de sarcină sau în situații dificile după naștere nu se gândesc să încredințeze copilul spre adopție. Nici statul nu prevede adopția în criza de sarcină, nici societatea nu valorizează actul adopției, părinții adoptivi și copiii adoptați. Ce credeți că se poate face în această privință?

AJ: Cred că atâta vreme cât la cârma ţării nu se află un OM CU DRAGOSTE DE ŢARĂ care să se înconjoare de consilieri asemenea lui, care să aibă o viziune pe termen lung pentru România, discuţiile se dovedesc a fi infertile, iar rezolvările doar punctuale.

România are nevoie de politici guvernamentale care să lumineze mai multe aspecte ale vieţii românilor, dintre care problema adopţiei, de altfel mult mai delicată din punct de vedere duhovnicesc decât pare, e doar una dintre ele.

Rep: Cunoașteți un caz de adopție care a adus bine în viața tuturor celor implicați – copilul, părinți naturali, părinții adoptivi?

AJ: Cunosc mai multe astfel de cazuri.

Rep: În statele occidentale, mai ales în SUA, adopția este un mod de viață. Actori și cântăreți celebri adoptă copii, familii obișnuite adoptă un număr foarte mare de copii – uneori chiar mai mare de cinci –, familii care au un copil cu dizabilitate, de exemplu cu Sindrom Down, adoptă alți copii cu aceeași dizabilitate. Cum credeți că s-ar putea dobândi și în societatea românească această deprindere nobilă, de a adopta nu doar atunci când o familie nu are copii, ci de a adopta cu gândul la binele unui copil aflat într-o situație critică?

AJ: Cred că încercarea de a asimila cu orice preţ diversele mentalităţi occidentale şi, mai ales, americane, este sortită din start eşecului.

Românul are o altă structură sufletească, dacă vreţi, decât americanul sau neamţul.

Consider că principalul accent ar trebui pus, în societatea românească a momentului, pe susţinerea familiei şi încurajarea natalităţii prin politici clare şi coerente pe termen lung.

Societatea românească presupun că ar putea căpăta cu uşurinţă această deprindere nobilă a adopţiei dacă nivelul de trai s-ar ridica la nivelul societăţilor la care faceţi referire. Şi din nou ajungem la politică. E un cerc vicios, ca să nu spun viciat.

Rep: Ce reprezintă pentru dumneavoastră bărbatul, ce reprezintă femeia, ce reprezintă copiii?

AJ: Sfântul Apostol Pavel spune: „Supuneţi-vă unul altuia întru frica lui Hristos. Femeile să se supună bărbaţilor lor ca Domnului, pentru că bărbatul este cap femeii precum şi Hristos este cap Bisericii, trupul Său, al cărui mântuitor şi este.[…] Bărbaţilor iubiţi femeile voastre după cum şi Hristos a iubit Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea[…] Aşadar, bărbaţii sunt datori să-şi iubească femeile, ca pe înseşi trupurile lor. Cel ce-şi iubeşte femeia sa pe sine se iubeşte.” (Efeseni 5, 21-28).

„Iată, fiii sunt moştenirea Domnului, răsplata rodului pântecelui.

Precum sunt săgeţile în mâna celui viteaz, aşa sunt copiii părinţilor tineri.

Fericit este omul care-şi va umple casa de copii; nu se va ruşina când va grăi cu vrăjmaşii săi în poartă.” (Ps. 126, 3,4,5)

Rep: Ce le-aţi cere politicienilor să facă pentru a proteja şi a promova viața? În condiţiile în care avortul nu ar putea fi total interzis, ce alte instrumente credeţi că avem la îndemână pentru a apăra copiii nenăscuţi?

AJ: De ce nu ar putea fi total interzis? Eu le-aş cere politicienilor să interzică avortul, aşa cum orice fel de crimă este interzisă şi pedepsită de Codul penal.

În ce măsură este România un stat creştin atâta vreme cât avortul, uciderea unei fiinţe aflate în imposibilitatea de a se apăra, este legal?

Le cer politicienilor să îşi asume morala creştină şi de aici lucrurile ar deveni limpezi.

Copiii nenăscuţi pot fi apăraţi educându-i pe cei născuţi.

Rep: Care este programul manifestărilor prilejuite de Marşul pentru Viaţă în oraşul dumneavoastră?

AJ: În Arad vom avea trei zile de acţiuni anti-avort.

21 martie 2014: Ziua de Doliu Naţional pentru pruncul nenăscut, în memoria milioanelor de prunci ce nu au apucat să vadă lumina zilei şi Lumina Botezului. În memoria lor vom purta de-a lungul întregii zile o panglică de doliu la piept.

22 martie 2014, ora 12:00: „Un copil e Bucurie!” – Marşul pentru viaţă, din piaţa Avram Iancu din Arad. Vom face o oprire la Spitalul Matern, unde vom depune simbolic o coroană de flori la uşa cabinetului unde se fac avorturi şi vom face rugăciune pentru sufletele celor ce au fost ucişi acolo, iar apoi ne vom îndrepta spre catedrala ortodoxă „Sfânta Treime”, pe platoul căreia vom face o cruce de lumânări şi ne vom ruga pentru întreg neamul românesc.

24 martie 2014: Pichetare pe parcursul a 2 ore a 14 locaţii, cabinete, clinici sau spitale unde se efectuează avorturi sau diverse alte proceduri care au drept scop terminarea vieţii umane. Încercăm astfel, să sensibilizăm şi mai mult opinia publică, medicii şi personalul medical în legătură cu subiectul avortului şi aşa zisei contracepţii.

Rep: Aveţi un mesaj de adăugat?

AJ: Dumnezeu să ne ajute!

AnaMaria Jitea

0742 678 744

www.alegeviata.org

Sursă: Ştiri pentru viaţă